Capitolul 1

Capitolul 1

   --NU!!!!
   --Gata, Patri, gata. Doar un vis urât, calmeazăte. Te rog.
   --Gata, mă calmez. Dute înapoi la tine în cameră Deea.
   --Esti sigură?
   --Sunt sigură.
     A trecut aproape o lună. Ar fi trebuit să-l uit deja. Cum se face că nu pot. Pur şi simplu şi-a făcut cuib în sufletul meu, iar eu nu îl mai pot scoate de acolo. Cred că dacă nu ar fi coşmarurile aste mi-ar mult mai uşor. Dar pe cine încerc eu să păcălesc? Nu vreau să îl uit, ba din contră, încerc să găsesc o cale de a-l salva. Nu am reuşit să scot nici măcar o informaţie de la Gabriel. E ca şi cum ai vorbi cu un peret când deschizi subiectul "Matias". Dar nu mă dau bătută. Trebuie să găsesc o cale. 

                                      ***

   --Cum te simţi?
   --Groaznic.
   --Haide, încearcă să nu te mai gândeşti la ea. Ai făcut ce a fost corect.
   --DA?! Serios? Eşti tu sigur de asta? Dacă am făcut ce trebuia de ce doare atât de tare? Nu ar trebui să fie mai bine? De ce, Centurion? De ce? 
   --Nu pot să îţi răspund la asta. Încearcă să te calmezi. 
   --Nu pot! Cum o mai duce Aaron?
   --Rău, Hades se bucură prea tare, acum că are ocazia să se răzbune şi o face şi pentru verişoara lui. Stai liniştit.
  - -În privinţa asta nu am cum să te contrazic. Sincer, nu credeam că să conduci locul ăsta e atât de plictisitor. Odată ce ai terminat cu treburile îţi rămâne o grămadă de timp doar pentru a te gândi.
   --Nu mi-am imaginat că aşa e să conduci.
   --Te rog, fă ceva. Nu mai vreau să mă gândesc. Vreau pur şi simplu să îmi dai atâta de lucru încât să nu mă mai pot la gândi la imensa prostie pe care am făcut-o cerându-i să plece.
     Dacă nu ar fi blestemul ăsta idiot nu ar fi nici măcar o problemă. Dar, datorită lui, eu nu am voie să părăsesc locul ăsta nenorocit. Dar nu am omorât-o, mă auzi, tu aia care ai pus blestemul? Nu am rănit-o. Bine, aici e doar pe jumătate adevărat. Am rănit-o dar, în timp o să mă uite. Sper asta. Nu vreau să ştiu ce îi trece acum prin cap. La cât e ea de imprevizibilă, e posibil să fi început să caute o cale de a mă salva. Toul e atât de complicat. Ar fi fost un fel de portiţă, dar eu nu am 2000 de ani ca tata. Blestemul specifică foarte clar că atunci când cel asupra căruia a fost pus blestemul împlineşte vârsta de 2000 de ani, are voie o scurtă perioadă de timp pe Pământ. Dar până când împlinesc eu vârsta aia, nu o să mai aibă nici un rost. Să mă întorc.
     Şi dacă aş fi acceptat ca ea să rămână, forţa pe care o are sufletul ei poate îmbia şi cel mai puternic demon. Aşa că nu ar fi fost foarte în siguranţă pentru ea. E totuşi mai bine aşa, după cum încearcă Centurion să mă convingă. Poate dacă îmi spun asta destul de mult timp o să ajung să o şi cred.


                                   ***

   --Trebuie să fie un mod de a o face să-l uite.
   --Trebuie să vină de la sine.
   --Gabriel, nu înţelegi că nu mai pot suporta să o văd în halul în ăsta? Mă sfâşie pe dinăuntru când o văd că plânge. Şi coşmarurile, nu vrei să ştii, e din ce în ce mai rău. Te rog, trebuie să faci ceva.
   --E peste mine asta, nu pot face nimic. Trebuie să înţelegi asta.
   --Nu pot, pur şi simplu nu pot să cred asta. Caută ceva. Nu vreau ca ea să mai sufere. Orice, dar să nu mai plângă. Te rog.
   --O să încerc. Poate Mihail ştie ceva.

                                      ***

      Trebuie să fac ceva care să îmi ocupe timpul. Nu pot să mă folosesc de cealaltă identitate a mea, pentru că Black Rose deja "a fost" prins. Mă întreb, oare cum ar fi fost dacă nu m-aş fi întâlnit cu el? Dacă nu aş fi găsit orăşelul ăsta care e prea calm şi prea monoton? Ce s-ar fi întâmplat atunci. Perfect, acum îmi mai încarc capul cu alte întrebări fără răspuns. De parcă să-l înţeleg pe Matias nu mi-ar fi de ajuns. Şi ajungem din nou la el. Aş vrea să pot face ceva în privinţa asta. Chiar aş vrea, nu vreau ca Deea să mai fie atât de îngrijorată. Dar pur şi simplu nu pot. Pentru pacea mea sufletească şi mintală trebuie să-l găsesc. Chiar dacă o să îmi ia o viaţă întreagă.
     Aşa că, din nou am început să rederulez toată acea scenă. Din nou şi din nou, în speranţa că o să îmi adu aminte de ceva.  

   --Fi sigur că ştiu,sunt conştient că din acest moment eu nu mai am voie să părăsesc această lume până când la rândul meu nu voi fi şi eu omorât sau va apărea Lucifer ceea ce nu prea cred că se întâmpla.


     Asta e. Lucifer nu a murit, doar a dispărut. Tot ce trebuie să fac este să-l găsesc. Dacă nu a devenit cenuşă între timp. Nu Patri, nu ai voie să fii pesimistă. Trebuie soar să încerc să-l mai trag de limbă pe Gabriel, e imposibil ca un înger să nu ştie ce i s-a întâmplat primului înger căzut. Însfârşit. Un scop pentru a mă ridica de aici şi de a trece la aţiune. Totuşi, ceva îmi spune că nu o să fie uşor. 
   

Rezumat

Ati observat si voi cum s-a terminat povestea Another Kind Of War, ma rog, prima parte a seriei :D, in aceasta parte ,The Hunt, vom vedea cum Patri reuseste sa-l gaseasca pe conducatorul de drept al Lumii de Jos si aici ma refer desigur la Lucifer, dupa cum am vazut, unele din personajele noastre ii duc lipsa. In aceasta parte va fi putin mai mult despre ingeri decat despre demoni. Deoarece, n-am vrea sa ii stricam ploile lui Matias nu? Daca el vrea sa fie lasat in pace, noi il vom lasa in pace. Sper sa va placa la fel de mult si aceasta parte.