Anunţ

Bună, ştiu că nu am mai postat de un car de ani pe aici, daaar m-am mutat pe wattpad... sunt mai multe poveşti scrise de mine acolo, aşa că, dacă vreţi să mai citii la povestea asta intraţi pe wattpad şi căutaţi DayanaHunter. Mersi anticipat :D

Capitolul 5

 Capitolul 5

Matias.

   Ăsta e ultimul. Mi-a luat mai puţin decât credeam să revizuiesc toate dosarele pe care mi le-a adus Centurion. Sper că a găsit ceva care să-mi fie de folos. Trebuie să o văd chiar şi pentru câteva minute. Nu contează cât de puţin, atâta timp cât reuşesc să o văd. Deşi, singurul care îmi poate spune cum să ies la suprafaţă e Aaron. Şi eu care credeam că o să treacă o grămadă de timp până o să trebuiască să dau ochii cu el. E adevărată zicala cu de ce ţi-e frică nu scapi. Mi-ar fi mult mai uşor dacă Thor ar fi aici să mă însoţească, nu sunt chiar atât de sigur că legăturile dintre mine şi tatăl meu au fost distruse atunci când l-am detronat. Sper să se fi întâmplat aşa. Sper din tot sufletul.
   Haide Matias, doar e întemniţat. Se pare că ţipetele şi întunericul încă domină locul ăsta. Singurul lucru bun care s-a întâmplat de când sunt eu la conducere e faptul că toţi cei încarceraţi au avut dreptul să îşi spună motivul pentru care au fost întemniţaţi. Deşi majoritatea au fost vinovaţi, am măcar satisfacţia că am câştigat încrederea poporului pe care îl conduc. Prin asta am reuşit să le inspir încredere şi siguranţă, oarecum. Sunt mulţi sceptici, dar cu timpul or să se schimbe. A trecut atât de mult timp de când am fost în apropierea temniţelor ăstora. Singura diferennţă e că acum nu eu sunt cel încarcerat.
     --Fiule...cu...cu ce ocazie în vizită?
     --Fi sigur că nu aş fi venit dacă nu era important. Am nevoie să ştiu cum să ajung la suprafaţă fără să fiu atins de blestem.
     --Eşti prea tânăr.
   Iar cu asta, tatăl meu a închis ochii, ignorându-mă total. Uneori aş vrea să fi fost eu cel care a moştenit abilitatea de a citi gândurile oamenilor. Doar Gabriel a moştenit-o pe asta. Tot ce mi-a mai rămas mie a fost Clonning-ul*...asta e! Pot fi atât de zăbăuc câteodată. O să mă folosesc de puterea asta pentru a o vedea. NU îmi vine să cred că nu mi-am dat seama de asta până acum.

Patricia.

   E suspect de linişte pe aici. După ce tămbălău au făcut Hades şi Ashley ieri, m-aş fi aşteptat să se certe de cum se întâlnesc. Deşi e mult mai bine că nu au făcut-o. Am reuşit să mă odihensc cum trebuie, coşmarurile au uitat să mă viziteze în noaptea asta. Poate că acum, după ce mi-am dat seama cum l-aş putea aduce pe Matias înapoi totul o să revină la normal. Am observat şi eu o mică îmbunătăţire după o noapte de somn neîntrerupt. Şi anume că arăt ceva mai odihnită şi nu mai car după mine cearcănele alea care o sâcâie pe Andreea.
   Ies din cameră, cu gândul de a înfuleca rapid un castron de cereale. Dar frigul constant de pe holul ăsta mă opreşte. Am tot spus că o să caut cauza răcorii persistente. Aş putea să o fac acum, cât mai pot profita de liniştea perfectă din casă. Urc uşor în pod, un loc în care nu am intrat până acum. Singurul loc de fapt. E foarte luminos totuşi, mă aşteptam să fie prăfuit şi întunecat, când defapt e chiar opusul. Singurele urme de praf se află pe piesele de mobilier antic pierdute sau lăsate în urmă de ultimul propietar. Îmi plimb privirea prin încăperea ce mi se întinde în faţă, singurul care iasă în evidenţă fiind un mic dosar negru ascuns de jumătate sub o noptieră prăfuită. Dacă nu ar arăta oarecum nou poate că l-aş fi ignorat. Dar încă păstrează uşoara strălucire a dosarelor noi. Mă aplec, salvând micul dosar de praful ce îmbibă ascunzătoarea lui. Când să îl deschid o aud pe Ashley strigându-mă:
     --Patri! Unde eşti?
     --Cobor imediat!
   Cobor uşor pe scara uşor şubrezită, lăsând în trecere dosarul la mine în cameră. Intru precaută în bucătărie întâlnind o imagine calmă. Andreea pregătea un mic dejun rapid, fiin urmărită îndeaproape de Ashely. Hades pe de alltă parte a intrat imediat după mine cu o faţă buhăită de somn, prăbuşindu-se pe primul scaun din faţa lui mai mai să dea cu tărtăcuţa de masă. Asta pare să îl trezească într-atât încât să le poată privi cu o oarecare ciudă pe fetele din cealaltă parte a încăperii. Spre deosebire de el, ele par foarte odihnite.
     --Ce e micule Hades? Canapeaua e prea incomodă? murmură Ashely puţin răutăcios.
     --Nicidecum Ashley scumpo, canapeaua e perfectă, mă tem că patul tău e prea moale pentru o insensibilă ca tine. Nu am putut să dorm din cauză că tu vorbeşti al naibii de tare în somn.
   La replica asta Ashley s-a făcut albă ca varul, uitându-se la mine oarecum terifiată. Nu creed! ea ştie unde e Lucifer. E stabilit. O să stau pe lângă ea atunci când doarme şi să îmi ia 20 de ani să aflu unde e.
     --E...eu nu vorbesc în somn demonule.
     --Nu te cred. Şi stai liniştită, ai tot vorbit despre nu ştiu ce grotă din Alpi, nimic compromiţător, rânjeşte Hades.
   Se pare că toţi ştiu unde se ascunde Lucifer numia eu sunt pe dinafară. Deşi trebuie să conving pe cineva să îmi confirme afirmaţia asta. Cine ştie în câte presupuse ascunzători se află tipul ăsta. Ştiu câte speculaţii s-au făcut pe subiectul ăsta în legătură cu Black Rose. Lucifer e mult mai faimos decât am fost eu, dar momentan e în aceaşi situaţie. Cine ştie câţi presupuşi îngeri "ştiu" unde se află. Aşa că tot trebuie să am o discuţie lungă lungă cu Gabriel.


Clonning - abilitate a demonilor de a prelua înfăţişarea, personalitatea şi abilitatea specială a altolr demoni.

Capitolul 4

Capitolul 4


    --Alo!
    --Bună, tata. Îmi poţi spune cum să dau de Hades?
    --Ai noroc, Hades şi tatăl său nu au plecat încă de aici. Ţi-l dau la telefon.
    --Hey vere.
    --Cu ce te ajut?
    --Poţi să vi la mine acasă?
    --Sigur, imediat ce se întunecă sunt acolo.
    --Ok. Ne vedem, vere.
    --Dar, desigur.
   Poate ţine norocul cu mine şi reuşesc să-l conving să mă ajute. O mână de ajutor în plus nu strică niciodată. 
   Mă întorc din drum cu gândul să ajung mai repede acasă când dau cu ochii de o cafenea. Şi nu orice fel de cafenea. E cea la care l-am întâlnit pe Gabriel. Pe atunci nu ştiam nimic despre demoni sau îngeri, ştiam doar că îl plac foarte mult pe Matias, sentiment care doar a devenit mai puternic acum că ştiu ce este şi ce sunt eu. Tot în ziua aia a fost primul meu sărut cu Matias, şi prima străfulgerare de durere din cauza însemnelor. 
   Toate străzile sunt împânzite de oameni care încă mai caută cadouri sau decoraţiuni pentru brad sau casă, acum pe ultima sută de metri. Ceea ce îmi aduce aminte, eu nu am nici măcar un glob în casă. Dar nu îmi fac griji dacă totul decurge aşa cum plănuiesc eu, nu o să mai fiu pe aici de Crăciun. 
     Îmi îndrept paşi către cafenea, clopoţelul de deasupra uşii scoţând un zgomot vesel atunci când am intrat înăuntru. E mai aglomerat pe aici de când am venit eu ultima dată. 
    --Cu ce te servesc? 
    --O ciocolată caldă ar fi perfectă.
    --Vine imediat.
   Am prins liberă exact aceaşi masă, doar că în locul lui Matias s-a aşezat o fată. Ceva mai înaltă decât mine, blondă, ochi de un albastru foarte închis care îi dă o expresie foarte visătoare. 

Ashley

    --Patricia nu? -
    --Chiar ea. De ce?
    --Mă numesc Ashley Carter. Noul tău Protector.
    --P...Protector? Ce vrea să însemne asta?
    --Înseamnă că Mihail vrea să te ştie în siguranţă.
    --Mihai fiind...
    --Unul dintre arhangheli. Vrea să se asigure că nu o să faci nimic nesăbuit.
   Perfect. De parcă ar fi ştiut că vreau să mă duc după Matias. Of, încă un mic obstacol, defapt, nu e chiar aşa de mic, având în vedere că e aproape cu un cap mai înaltă decât mine. Hmmm, daca Hades acceptă să mă ajute, poate reuşesc să-l conving să o ţină pe Ashley ocupată destul timp încât să dispar. Mă pricep destul de bine la a dispărea din câte îmi aduc eu aminte.
    --Ciocolata caldă. Scuze că a durat atât, e plin din câte vezi.
    --Nu-i nici o problemă.
    --Deci, cam ce o să îi spun eu Andreei, pentru că mă gândesc că tu vei locui la mine.
    --Umm, ştie despre lumea noastră?
    --În mare.
    --Atunci, o să îi spui adevărul.
   Încet încet începe să se întunece, ne ridicăm de la masă, lăsând acolo banii pentru ciocolată. Mergem cu paşi repezi către casă, pentru a nu sta prea mult în frigul de afară. Fulgii încep să îşi facă apariţia. Era de aşteptat, suntem în mijlocul lui Decembrie totuşi. Nici nu intrăm bine în casă când se fac auzite trei bătăi puternice în uşa de la intrare.
    --Răspund eu, voi mergeţi în sufragerie.
    --Ok, Deea, cum spui tu.
    --Umm, Patri poţi veni puţin?
    --Sigur. Revin.
    --Cine e tipul? imi sopteste ea.
    --Hey vere. A trecut ceva. Wow, se pare că îţi prieşte să fii la suprafaţă.
    --Cui nu i-ar prii? Şi cine este această fermecătoare domnişoară?
    --E cea mai bună prietenă a mea. Hades, ea e Andreea, Deea, el e vărul meu Hades.
    --Încântat de cunoştinţă.
   Îi ia mâna, sărutând-o uşor, exact ca tipii de acum 2 secole. 
    --Încântată.
    --Ok, de ce nu ne ducem noi în sufragerie?
    --Bine spus. Parcă vroiai să te ajut la ceva.
    --O să îţi spun imediat. Faceţi-vă comozi eu mă duc să fac un ceai cald.
    --Ok.
   Cine ar fi crezut. Hades şi Deea. Nu m-aş fi gândit. Oricum, am spus că fac un ceai, un ceai să fie. Bine că am terminat de renovat bucătăria. Mai am doar la etaj de renovat şi o baie de la parter. Cred că la etaj o să fie camerele de oaspeţi. Nu de alta, dar se pare că am mare nevoie de ele. Deşi una s-a eliberat. Nu ştiu când a plecat Darko, e posibil să o fi făcut cât am fost eu prizonieră. Foarte posibil. Eh, măcar am un loc în care să o găzduiesc pe Ashley. Hades poate dormi pe canapeaua din bibleotecă. Din câte mi-a spus Deea. Şi canapeaua din sufragerie e extensibilă şi foarte confortabilă din câte mi-a spus. 
    --Ce mama naibii cauţi aici Ashley?
    --Ce cauţi tu aici Hades. Ultima dată când te-am văzut erai în sala de judecată, gata să fi condamnat. Văd că ani petrecuţi închis au trecut pe lângă tine ca vântul. Nu te-ai schimbat mai deloc.
    --Oh, mai lasă-mă ştii la fel de bine ca mine cât de afurisite sunt lanţurile alea. Mai aveam puţin şi-mi dădeam duhul dacă nu apărea Patri.
    --Mare noroc ai avut. 
    --De ce urlaţi în halul ăsta?
    --Scuze, doar că nu înţeleg cum de ai putut lăsa demonul ăsta nenorocit să îţi calce pragul.
    --Whoa Whoa Whoa, mai uşor cu insultele. L-am lăsat înăuntru pentru că e verişorul meu. Are mult mai multe drepturi să intre aici decât tine.  
    --Şi până la urmă Ash dragoste, de ce eşti aici. 
    --Oh scuteşte-mă te rog. Sunt aici pentru că am fost desemnată Protectorul ei.
    --HaHaHa... tu, protectorul ei. Ce glumă bună. Poate avea mai multă grijă de ea de una singură decât cu tine alături. Doar a avut o identitate dublă timp de mai bine de 3 ani.
    --TACI! 
    --Vreau să spun, de când şi-a descoperit puterile...uh... mă dc să mă ocup de ceai...
    --Unde e Deea? 
    --A spus ceva de o pisică.
    --Aha. Păi, dacă ştii unde o să fie camera ta, noapte bună. Hades ?!
    --Ce?
    --Canapeaua din bibleotecă e numai a ta.
    --Cum spui tu.