--Alo!
--Bună, tata. Îmi poţi spune cum să dau de Hades?
--Ai noroc, Hades şi tatăl său nu au plecat încă de aici. Ţi-l dau la telefon.
--Hey vere.
--Cu ce te ajut?
--Poţi să vi la mine acasă?
--Sigur, imediat ce se întunecă sunt acolo.
--Ok. Ne vedem, vere.
--Dar, desigur.
Poate ţine norocul cu mine şi reuşesc să-l conving să mă ajute. O mână de ajutor în plus nu strică niciodată.
Mă întorc din drum cu gândul să ajung mai repede acasă când dau cu ochii de o cafenea. Şi nu orice fel de cafenea. E cea la care l-am întâlnit pe Gabriel. Pe atunci nu ştiam nimic despre demoni sau îngeri, ştiam doar că îl plac foarte mult pe Matias, sentiment care doar a devenit mai puternic acum că ştiu ce este şi ce sunt eu. Tot în ziua aia a fost primul meu sărut cu Matias, şi prima străfulgerare de durere din cauza însemnelor.
Toate străzile sunt împânzite de oameni care încă mai caută cadouri sau decoraţiuni pentru brad sau casă, acum pe ultima sută de metri. Ceea ce îmi aduce aminte, eu nu am nici măcar un glob în casă. Dar nu îmi fac griji dacă totul decurge aşa cum plănuiesc eu, nu o să mai fiu pe aici de Crăciun.
Îmi îndrept paşi către cafenea, clopoţelul de deasupra uşii scoţând un zgomot vesel atunci când am intrat înăuntru. E mai aglomerat pe aici de când am venit eu ultima dată.
--Cu ce te servesc?
--O ciocolată caldă ar fi perfectă.
--Vine imediat.
Am prins liberă exact aceaşi masă, doar că în locul lui Matias s-a aşezat o fată. Ceva mai înaltă decât mine, blondă, ochi de un albastru foarte închis care îi dă o expresie foarte visătoare.
 |
| Ashley |
--Patricia nu? -
--Chiar ea. De ce?
--Mă numesc Ashley Carter. Noul tău Protector.
--P...Protector? Ce vrea să însemne asta?
--Înseamnă că Mihail vrea să te ştie în siguranţă.
--Mihai fiind...
--Unul dintre arhangheli. Vrea să se asigure că nu o să faci nimic nesăbuit.
Perfect. De parcă ar fi ştiut că vreau să mă duc după Matias. Of, încă un mic obstacol, defapt, nu e chiar aşa de mic, având în vedere că e aproape cu un cap mai înaltă decât mine. Hmmm, daca Hades acceptă să mă ajute, poate reuşesc să-l conving să o ţină pe Ashley ocupată destul timp încât să dispar. Mă pricep destul de bine la a dispărea din câte îmi aduc eu aminte.
--Ciocolata caldă. Scuze că a durat atât, e plin din câte vezi.
--Nu-i nici o problemă.
--Deci, cam ce o să îi spun eu Andreei, pentru că mă gândesc că tu vei locui la mine.
--Umm, ştie despre lumea noastră?
--În mare.
--Atunci, o să îi spui adevărul.
Încet încet începe să se întunece, ne ridicăm de la masă, lăsând acolo banii pentru ciocolată. Mergem cu paşi repezi către casă, pentru a nu sta prea mult în frigul de afară. Fulgii încep să îşi facă apariţia. Era de aşteptat, suntem în mijlocul lui Decembrie totuşi. Nici nu intrăm bine în casă când se fac auzite trei bătăi puternice în uşa de la intrare.
--Răspund eu, voi mergeţi în sufragerie.
--Ok, Deea, cum spui tu.
--Umm, Patri poţi veni puţin?
--Sigur. Revin.
--Cine e tipul? imi sopteste ea.
--Hey vere. A trecut ceva. Wow, se pare că îţi prieşte să fii la suprafaţă.
--Cui nu i-ar prii? Şi cine este această fermecătoare domnişoară?
--E cea mai bună prietenă a mea. Hades, ea e Andreea, Deea, el e vărul meu Hades.
--Încântat de cunoştinţă.
Îi ia mâna, sărutând-o uşor, exact ca tipii de acum 2 secole.
--Încântată.
--Ok, de ce nu ne ducem noi în sufragerie?
--Bine spus. Parcă vroiai să te ajut la ceva.
--O să îţi spun imediat. Faceţi-vă comozi eu mă duc să fac un ceai cald.
--Ok.
Cine ar fi crezut. Hades şi Deea. Nu m-aş fi gândit. Oricum, am spus că fac un ceai, un ceai să fie. Bine că am terminat de renovat bucătăria. Mai am doar la etaj de renovat şi o baie de la parter. Cred că la etaj o să fie camerele de oaspeţi. Nu de alta, dar se pare că am mare nevoie de ele. Deşi una s-a eliberat. Nu ştiu când a plecat Darko, e posibil să o fi făcut cât am fost eu prizonieră. Foarte posibil. Eh, măcar am un loc în care să o găzduiesc pe Ashley. Hades poate dormi pe canapeaua din bibleotecă. Din câte mi-a spus Deea. Şi canapeaua din sufragerie e extensibilă şi foarte confortabilă din câte mi-a spus.
--Ce mama naibii cauţi aici Ashley?
--Ce cauţi tu aici Hades. Ultima dată când te-am văzut erai în sala de judecată, gata să fi condamnat. Văd că ani petrecuţi închis au trecut pe lângă tine ca vântul. Nu te-ai schimbat mai deloc.
--Oh, mai lasă-mă ştii la fel de bine ca mine cât de afurisite sunt lanţurile alea. Mai aveam puţin şi-mi dădeam duhul dacă nu apărea Patri.
--Mare noroc ai avut.
--De ce urlaţi în halul ăsta?
--Scuze, doar că nu înţeleg cum de ai putut lăsa demonul ăsta nenorocit să îţi calce pragul.
--Whoa Whoa Whoa, mai uşor cu insultele. L-am lăsat înăuntru pentru că e verişorul meu. Are mult mai multe drepturi să intre aici decât tine.
--Şi până la urmă Ash dragoste, de ce eşti aici.
--Oh scuteşte-mă te rog. Sunt aici pentru că am fost desemnată Protectorul ei.
--HaHaHa... tu, protectorul ei. Ce glumă bună. Poate avea mai multă grijă de ea de una singură decât cu tine alături. Doar a avut o identitate dublă timp de mai bine de 3 ani.
--TACI!
--Vreau să spun, de când şi-a descoperit puterile...uh... mă dc să mă ocup de ceai...
--Unde e Deea?
--A spus ceva de o pisică.
--Aha. Păi, dacă ştii unde o să fie camera ta, noapte bună. Hades ?!
--Ce?
--Canapeaua din bibleotecă e numai a ta.
--Cum spui tu.
