Capitolul 5

 Capitolul 5

Matias.

   Ăsta e ultimul. Mi-a luat mai puţin decât credeam să revizuiesc toate dosarele pe care mi le-a adus Centurion. Sper că a găsit ceva care să-mi fie de folos. Trebuie să o văd chiar şi pentru câteva minute. Nu contează cât de puţin, atâta timp cât reuşesc să o văd. Deşi, singurul care îmi poate spune cum să ies la suprafaţă e Aaron. Şi eu care credeam că o să treacă o grămadă de timp până o să trebuiască să dau ochii cu el. E adevărată zicala cu de ce ţi-e frică nu scapi. Mi-ar fi mult mai uşor dacă Thor ar fi aici să mă însoţească, nu sunt chiar atât de sigur că legăturile dintre mine şi tatăl meu au fost distruse atunci când l-am detronat. Sper să se fi întâmplat aşa. Sper din tot sufletul.
   Haide Matias, doar e întemniţat. Se pare că ţipetele şi întunericul încă domină locul ăsta. Singurul lucru bun care s-a întâmplat de când sunt eu la conducere e faptul că toţi cei încarceraţi au avut dreptul să îşi spună motivul pentru care au fost întemniţaţi. Deşi majoritatea au fost vinovaţi, am măcar satisfacţia că am câştigat încrederea poporului pe care îl conduc. Prin asta am reuşit să le inspir încredere şi siguranţă, oarecum. Sunt mulţi sceptici, dar cu timpul or să se schimbe. A trecut atât de mult timp de când am fost în apropierea temniţelor ăstora. Singura diferennţă e că acum nu eu sunt cel încarcerat.
     --Fiule...cu...cu ce ocazie în vizită?
     --Fi sigur că nu aş fi venit dacă nu era important. Am nevoie să ştiu cum să ajung la suprafaţă fără să fiu atins de blestem.
     --Eşti prea tânăr.
   Iar cu asta, tatăl meu a închis ochii, ignorându-mă total. Uneori aş vrea să fi fost eu cel care a moştenit abilitatea de a citi gândurile oamenilor. Doar Gabriel a moştenit-o pe asta. Tot ce mi-a mai rămas mie a fost Clonning-ul*...asta e! Pot fi atât de zăbăuc câteodată. O să mă folosesc de puterea asta pentru a o vedea. NU îmi vine să cred că nu mi-am dat seama de asta până acum.

Patricia.

   E suspect de linişte pe aici. După ce tămbălău au făcut Hades şi Ashley ieri, m-aş fi aşteptat să se certe de cum se întâlnesc. Deşi e mult mai bine că nu au făcut-o. Am reuşit să mă odihensc cum trebuie, coşmarurile au uitat să mă viziteze în noaptea asta. Poate că acum, după ce mi-am dat seama cum l-aş putea aduce pe Matias înapoi totul o să revină la normal. Am observat şi eu o mică îmbunătăţire după o noapte de somn neîntrerupt. Şi anume că arăt ceva mai odihnită şi nu mai car după mine cearcănele alea care o sâcâie pe Andreea.
   Ies din cameră, cu gândul de a înfuleca rapid un castron de cereale. Dar frigul constant de pe holul ăsta mă opreşte. Am tot spus că o să caut cauza răcorii persistente. Aş putea să o fac acum, cât mai pot profita de liniştea perfectă din casă. Urc uşor în pod, un loc în care nu am intrat până acum. Singurul loc de fapt. E foarte luminos totuşi, mă aşteptam să fie prăfuit şi întunecat, când defapt e chiar opusul. Singurele urme de praf se află pe piesele de mobilier antic pierdute sau lăsate în urmă de ultimul propietar. Îmi plimb privirea prin încăperea ce mi se întinde în faţă, singurul care iasă în evidenţă fiind un mic dosar negru ascuns de jumătate sub o noptieră prăfuită. Dacă nu ar arăta oarecum nou poate că l-aş fi ignorat. Dar încă păstrează uşoara strălucire a dosarelor noi. Mă aplec, salvând micul dosar de praful ce îmbibă ascunzătoarea lui. Când să îl deschid o aud pe Ashley strigându-mă:
     --Patri! Unde eşti?
     --Cobor imediat!
   Cobor uşor pe scara uşor şubrezită, lăsând în trecere dosarul la mine în cameră. Intru precaută în bucătărie întâlnind o imagine calmă. Andreea pregătea un mic dejun rapid, fiin urmărită îndeaproape de Ashely. Hades pe de alltă parte a intrat imediat după mine cu o faţă buhăită de somn, prăbuşindu-se pe primul scaun din faţa lui mai mai să dea cu tărtăcuţa de masă. Asta pare să îl trezească într-atât încât să le poată privi cu o oarecare ciudă pe fetele din cealaltă parte a încăperii. Spre deosebire de el, ele par foarte odihnite.
     --Ce e micule Hades? Canapeaua e prea incomodă? murmură Ashely puţin răutăcios.
     --Nicidecum Ashley scumpo, canapeaua e perfectă, mă tem că patul tău e prea moale pentru o insensibilă ca tine. Nu am putut să dorm din cauză că tu vorbeşti al naibii de tare în somn.
   La replica asta Ashley s-a făcut albă ca varul, uitându-se la mine oarecum terifiată. Nu creed! ea ştie unde e Lucifer. E stabilit. O să stau pe lângă ea atunci când doarme şi să îmi ia 20 de ani să aflu unde e.
     --E...eu nu vorbesc în somn demonule.
     --Nu te cred. Şi stai liniştită, ai tot vorbit despre nu ştiu ce grotă din Alpi, nimic compromiţător, rânjeşte Hades.
   Se pare că toţi ştiu unde se ascunde Lucifer numia eu sunt pe dinafară. Deşi trebuie să conving pe cineva să îmi confirme afirmaţia asta. Cine ştie în câte presupuse ascunzători se află tipul ăsta. Ştiu câte speculaţii s-au făcut pe subiectul ăsta în legătură cu Black Rose. Lucifer e mult mai faimos decât am fost eu, dar momentan e în aceaşi situaţie. Cine ştie câţi presupuşi îngeri "ştiu" unde se află. Aşa că tot trebuie să am o discuţie lungă lungă cu Gabriel.


Clonning - abilitate a demonilor de a prelua înfăţişarea, personalitatea şi abilitatea specială a altolr demoni.